O lume în degenerare

                                Eroi de Sacrificiu 

Când un tânăr de numai 23 d ani, cunoscut ca Ryanto a intrat în biserica Eben Haezer Church- o biserică de confesiune penticostală aflată ăn Indonezia- în ajunul crăciunului, el nu știa că viața sa avea să se ăncheie curând. Ca membru al  unei organzației musulmane de tineret dedictă interacțiuni culturale și religioase în Indonezia, el deja făcu-s deja alegerea de a-și pune viața în pericol prin ajutorarea comunități creștine să se protejeze impotriva radicaliștilor islamici. Riscul era cu atât mai mare ăn zilele de sărbătoare, dar mai ales de paști sau, sau cum afost cazul atunci, de crăciun. Imediat după slujbă, cum credincioși se ăndreptau spre ieșire, Riyanto a observat un pachet suspect lăsat la ieșirea principală. Cercetăndu-l mai atent a avut surpriza să constate că era vorba de o bombă cu ceas. Realizând că nu mai avea timp să iasă cu bomba prin mulțimr el strigă, La pământ, apoi se aruncă și el la pământ avănd bomba strâns lipită de trup, încercănd astfel să impiedice un adevărat masacru. În câteva secunde trupu îi fu sfîrtecat de explozie. Totuși, gestul lui eroic a salvat multe vieți în acea zi de crăciun.În amintirea acestui act de eroism al unui musulman în o țară majoritar musulmană, fotografia sa alături de uniforma sa de gală sânt expuse la muzeul NU din orașul Surabaya.

În fiecare an de atunci încoace, fundația Wahid- numită așa după cel de a-l patrulea președinte indonezian, Abdurhaman  Wahid, mai bine cunoscut sub numele de Gus Dur - acordă premii în numele lui Riyanto tuturor studenșilor, atăt de la școlile de stat, cât și de la cele private, cu scopul declarat de a încuraja toleranța și pacea. Pentru a ține vie memoria lui Riyanto municipalitățile  din  cîteva orașe indoziene au numit străzi după numele său. Mai mult, aniversarea morți lui Riyanto este deasemenea comemorată ca  Ziua Umanități. Practica de a păzi locașurile creștine este una mai veche  în Indonezia. Această acțiune voluntară de a proteja bisericile  creștine de către indonezieni de confesiune musulmană își are originea în epoca de mari frămîntări sociale de la sfărțitul anilor 50, cînd gerila comunistă a declanșat un atac asupra instituțiilor statului cu scopul declarat de a transforma Indonezia într-un stat comunist. Pentru că bisericile creștine se opuneau unei asemenea schimbări, ele erau deseori șinta unor atacuri de intimidare ale comuniștilor. Aceasta a dus la creerea unor brigăzi de tineri musulmani  voluntari care ăncercau să protejeze aceste biserici. Odată cu venirea la putere a președintelui Suharto, comuniști au fost înfrănți și apărarea bisericilor nu mai era necesară. Totuși, această perioadă de liniște nu a durat foarte mult. În era post-Suharto, care a început  odată cu anul 1998, libertatea religioasă deplină obținută acum în Indoneziaa avut și partea ei mai întunecată. Islamul, moderat în indonezia, a produs tot felul de organizații radicale care și-au făcut un țel din atacarea minorităților religioase- creștini fiind ținta lor favorită. O reacție de opoziție, care răspundea chemări președintelui Gus Dur de a exprima forța islamului prin apărarea minărităților religioase, a devenit comună în rândul multor tineri musulmani, iar organizația NU, din care făcea parte și Riyanto, a fost creată de asemenea tineri. Totuși, există astăzi mulți tineri musulmani în Indonezia care nu cred în valorile toleranței și egalități indiferent de religie. Tocmai de acea, astăzi mai mult ca niciodată, sacrificiul lui Riyanto trebuie să rămână ca o moștenire glorioasă a trecutului, și o lumină călăuzitoare pentru viitor